„Gastronomia nu înseamnă doar mâncare. Gastronomia e modul de a servi masa, tradițiile și obiceiurile pe care le au oamenii când stau la masa”. Victoria Laur, jurnalistă pe subiecte socio-economice, a povestit pentru Cancan.md despre legătura profundă dintre gastronomie și cultură, experiențele culinare memorabile din călătorii și regulile nescrise ale meselor din diverse colțuri. De la plăcintele mâncate cu mâna specifice moldovenilor până la restaurantele ascunse din cartierele locale ale lumii, Victoria ne-a explicat cum mâncarea poate spune o poveste despre un popor.
Arome ale lumii: cele mai memorabile experiențe culinare
E mare păcat să călătorești și să nu savurezi mâncarea tradițională a regiunii pe care o vizitezi. Poate să nu îți placă, dar să guști ești obligată. Ori, după mine, dacă mergi la Odesa e mare păcat să nu guști forshmak, dacă ajungi în Valencia ești obligat să mănânci paella, nu poți trece prin Praga fără a gusta berea locală, iar călătoria la Milano, Napoli sau Roma ar fi în zadar fără o pizza veritabilă italiană. Diferența o fac tradițiile de a găti, de a servi bucatele, de a le oferi oaspeților. Ca să fie mai clar, mămăliga se prepară diferit la Chișinău, la Iași și la Timișoara, chiar dacă pare a fi același fel. Există rețete veritabile și reinterpretate și toate au dreptul la existență, pentru că gusturile nu se discută.
Personal, mi s-au întipărit în minte prăjiturile portugheze – pastel de nata, crabii prinși în ocean și fierți cu multe condimente și melcii. Probabil pentru că au fost primele mele experiențe culinare mai exotice și asta m-ar fi făcut să le simt atât de exotice. Ce nu mi-a plăcut a fost caracatița în suc propriu, cu orez. Nu știu nici până acum de ce, pentru că dacă e preparată în alte moduri, o înfulec fără prea multă ezitare.
Diferențele culturale prin gastronomie
Provin dintr-o familie multinațională și pe lângă asta mama mea e născută la nord, iar tatăl era de la sud. Așa că de mică am simțit diferențele curentului cultural. Gustul copilăriei mele sunt învârtitele cu mac ale mămucăi Liuba, cartofii prăjiți cu jumări și ouă de bunica Eugenia, care de altfel era ucraineancă, sarmalele cu varză murată, baba neagră de la nord și peștele prăjit, așa cum a învățat mama de la bunica ei, care trăia pe malul Iazului Domnesc.
De mică știu că gastronomia nu înseamnă doar mâncare. Gastronomia e modul de a servi masa, tradițiile și obiceiurile pe care le au oamenii când stau la masa. Bunăoară, portughezii încheie prânzul cu o cafea. Și apropo, pentru cititorii care vor să vadă Portugalia, să știți că majoritatea localurilor, în special din afara zonelor turistice, servesc mesele pe ore. Așadar, dacă vii la 11:00 sau la 15:30 la prânz, ai șansa să rămâi flămând.
O parte din bucătăria tradițională a țărilor baltice este mai calorică. Presupun că asta vine din vechime și din cauza localizării geografice, mai la nord, unde e un pic mai frig. Iarna oamenii aveau nevoie de mai multă energie și respectiv obișnuiau să prepare bucate mai grase.
Cehii obișnuiesc să adauge la mese knedelik, un soi de aluat preparat din cartofi. Fără coriandru nu prea găsești bucate în bucătăria georgiană, iar românii și moldovenii se tratează cu zeamă de mahmureală.
Explorarea locală
Planificarea unei călătorii, de regulă, începe cu un research despre mâncarea tradițională a țării unde merg și locurile unde o pot gusta. Apoi urmează obiectivele turistice și într-un final fac planul și bugetul, pentru fiecare zi. Precum am mai spus, cultura și gastronomia sunt strâns legate și oameni au ritualurile lor la mese. Unii vor spune că sunt stereotipuri, dar de fapt să le respecți înseamnă respect. Mie, de exemplu, mi se face ceață în fața ochilor, când văd pe cineva care taie plăcinta cu furculița și cuțitul, pentru că plăcintele trebuie mâncate în jurul mesei, de toată familia, cu mânuțele.
Există mitul despre pizza cu ananas pe care italienii nu o recunosc. Și se mai crede că nici capuccinno nu se bea după 12:00.
De fapt, cultura o fac oamenii. Și pentru mine, în calitate de client al restaurantelor din străinătate este important să fiu deservită așa, încât să fiu mulțumită. Dar dacă localul are regulile lui, le voi respecta. Și dacă merg în vizită la un localnic, voi ține cont de tradiția din țara lui. E frumos așa.
Nu merg în restaurante din zone turistice, pentru că acolo totul pare comercial, orientat pentru străini. Ca să descoperi ceva autentic, trebuie să mergi în cartiere un pic mai îndepărtate de centru. Plus că și prețurile nu mușcă atât de tare acolo.
Revenind la Portugalia, ador localurile lor micuțe, de familie, dar și restaurantele de pe malul mării. Ori ce poate fi mai frumos și mai gustos decât să mănânce un pește copt, care a fost prins dimineața, iar valurile să îți bată în geam? Știți vorba aia, cafeaua acasă și cafea pe malul mării sunt două tipuri diferite de cafea!
Curajul de a încerca mâncăruri ciudate sau rețete inspirate din călătorii
Ce e nou ne sperie, dar mai bine să încerci și să nu îți placă, decât să nu încerci. Am curajul să gust bucate noi, dar totuși cred că am limite și unele feluri de mâncare sau street-food din anumite țări nu m-aș încumeta să le gust. Dar cine știe, gusturile se schimbă cu timpul. Revenim la întrebarea asta peste vreo 10 ani.
Cel mai neobișnuit pentru mine a fost cred că cerneala de caracatiță. Arată deloc instagramabil, dar gustul nu a fost rău, cel puțin pentru mine.
Rețetele și bucatele din călătorii rămân în călătorii – asta e regula de bază. Ori am încercat să gătesc ceva sau să caut bucate tradiționale din bucătăria țărilor pe care le-am vizitat în Chișinău și, cu mici excepții, am rămas dezamăgită. Dacă cititorii noștri vor să simtă diferența, le recomand să guste ceva din bucătăria tradițională întâi în Moldova, apoi în localurile din țările pe care le vor vizita.
