La doar două zile după ziua de naștere a Cleopatrei Stratan, artista și Pavel Stratan lansează „Copacul vieții”, o piesă care devine astfel un cadou muzical cu o semnificație aparte. Construită în jurul simbolului „copacului vieții”, piesa vorbește despre rădăcini, timp și legături care cresc și se transformă, dar nu dispar niciodată.
Este o poveste despre locul din care venim, despre oamenii care ne formează și despre conexiunile care ne însoțesc indiferent de etapele prin care trecem. Lansarea are o încărcătură aparte tocmai prin momentul în care are loc. La două zile după aniversarea Cleopatrei, „Copacul vieții” poate fi privită ca o continuare muzicală a unei zile dedicate ei și, în același timp, ca un gest simbolic care celebrează relația dintre tată și fiică, scrie libertatea.
„«Copacul Vieții» e cea mai specială și frumoasă piesă lansată până acum. Nu știu să explic de ce, pur si simplu are ceva ce îmi umple sufletul. E despre viață, generații, timp și despre cum pe «copacul vieții» noastre urcăm pe câte o creangă odată cu trecerea anilor. Timpul trece indiferent de ce reușești să faci, de aceea trebuie să trăim la maximum fiecare clipă!”, spune Cleopatra.
„Copacul vieții” capătă o emoție aparte prin faptul că este interpretată de Cleopatra Stratan și Pavel Stratan. Cei doi au împărțit scena încă de la începuturile parcursului artistic al Cleopatrei, iar colaborarea lor continuă să surprindă felul în care o relație personală poate deveni, în timp, și una artistică.
„«Copacul vieții» are două forme – prima e piesa lansată în albumul «Amintiri din copilărie Vol3» și este cea mai filozofică piesă despre viață din repertoriul meu. M-am bucurat foarte mult să văd cum Cleopatra a transformat piesa în ceva și mai frumos și că i-a dat o altă culoare, păstrând esența. Chiar este o piesă specială!”, adaugă Pavel.
Dacă la început povestea lor muzicală era legată de copilăria Cleopatrei și de primele sale apariții în fața publicului, astăzi cei doi se întâlnesc într-un alt punct al vieții. „Copacul vieții” devine astfel și o imagine a trecerii timpului: de la copilul care își începea drumul în muzică la artista care și-a construit propriul parcurs, păstrând în același timp rădăcinile care au stat la baza acestei povești.
