Eugenia Marin, mama regretatei cântărețe Doina Aldea-Teodorovici, și-a deschis sufletul într-o ediție specială a emisiunii „Femeile vorbesc” de la Jurnal TV. E povestea care îți răscolește sufletul și te lasă fără cuvinte. Cu mult dor și durere a mărturisit cât de greu a trecut peste această suferință și cum a găsit puterea de a trăi mai departe.
„Am trecut mai ușor pentru că mi-a rămas Cristi, el a suportat greu durerea, tare mult a plâns. Durerea rămâne în suflet, nu se uită, dar nu trebuie să te rupi de oameni, eu a treia zi am ieșit la lucru și acest lucru m-a salvat, nu am avut depresie. Eu sunt optimistă, mereu am fost cu zâmbet, ziceam că sunt mai bine decât toți, deși numai sufletul meu știa… Eu și astăzi îi simt pe Doina și Ion, noaptea mă trezesc și întind mâna să o apuc. Și pe soț l-am pierdut de 7 ani și tot timpul e în casă, le zic „bine ați venit”, mie să îmi dea puteri. Cristi ne-a dat acea dorință de viață, mai ales că Doina, înainte de a se întâmpla ne-am întâlnit, și îmi spunea că în toate secolele au fost jertve, ei se pregăteau moral să se întâmple. Și îmi mai spunea „să nu plângi, pentru că noi ți-l lăsăm pe Cristi, dar tu o să-l educi nu mai rău decât pe mine” și asta mi-a dat putere. Cu toate că atunci credeam că îmi ies din minți, dar în fața ei nu am dat o lacrimă. Eu am avut o obligațiune să-l creștem pe Cristi, i-am dat cât am putut, eu credcă e recunoscător, căci e foarte atent și vine cu fetița. E o dulceață de fată, acum am o bucurie mare”, povestește Eugenia Marin.
Ion și Doina aveau multe planuri, printre care deschiderea Teatrului „Unirea” la București, de aceea navetele între Chișinău și București erau o obișnuință.
„Ni l-au lăsat pe Cristofor, fiul lor, care avea doar 11 ani. El a crescut cu mine și mi-a dat puterea să continui”, spune mama Doinei. Cristofor, fiul celor doi, a avut de înfruntat o pierdere imensă, dar și-a continuat drumul cu demnitate.
Desigur, nu doar familia și prietenii au fost afectați de pierderea celor doi artiști. În anii care au urmat, Eugenia Marin a continuat să organizeze Festivalul Internațional „Două inimi gemene”, în memoria lor, și a rămas în contact cu numeroși artiști care le-au fost aproape. Cu mult dor, dar şi regret, vorbeşte Eugenia Marin despre festival.
„Îmi pare rău că nu mai organizăm. Am reușit 17 ediții, dar eu nu mai rezist, deja dacă Cristi va putea. A fost un festival care a descoperit multe talente și a adus muzica lui Ion în fața lumii. Au fost practic de pe tot globul. E puțin spun că îmi pare rău, e o durere nemaipomenită, am făcut 17, dar voiam 25. Așa a vrut Dumnezeu. Am făcut un lucru frumos, pentru că noi am vrut ca muzica lui să fie auzită, căci în muzica lui e mult suflet”, spune Eugenia Marin.
Întrebată despre implicarea autorităților, Eugenia Marin a spus că și-ar dori mai mult ajutor din partea lor pentru a promova muzica lăsată de Ion moștenire.
Ion și Doina Aldea Teodorovici au susţinut sute de concerte pe scenele de la Chişinău și în România, dar şi în faţa soldaţilor moldoveni, în timpul conflictului armat de pe Nistru. Ambii artiști şi-au riscat viaţa, cântând la doar câteva sute de metri de trupele militare ruse.
„În anii 90 ei primii cântau despre limba română… Și s-a început prigoana după ei, apoi s-au dus pe front, eu nici nu am știut. Ea spunea că nu au arme, nu au ce mânca. Ei de trei ori au fost acolo. E mare durerea, dar e și mai mare bucuria când știu că oamenii nu i-au uitat. Nu vorbesc de autorități, vorbesc de oamenii simpli. Sunt zile în care nu reușesc să merg la ei și apoi când mă duc, găsesc și jucării, și brad. Numai anul acesta nu am dus mărțișor, așa s-a întâmplat, dar când am ajuns erau multe mărțișoare și le mulțumesc că nu i-au uitat”, mai spune Eugenia Marin.
