Fenomenul „overemployment”, cunoscut și sub numele de „polyworking” în rândul Generației Z, a reaprins discuțiile despre limitele eticii la locul de muncă. Tot mai mulți angajați aleg să jongleze cu două sau mai multe joburi simultan, profitând de flexibilitatea oferită de munca remote.
Recent, cazul lui Soham Parekh, un inginer software acuzat că lucra concomitent pentru mai multe startup-uri din Silicon Valley, a devenit viral pe rețelele de socializare. El ar fi reușit să-și dubleze sau chiar tripleze veniturile, fără știrea angajatorilor.
Deși pare un comportament înșelător, experții în dreptul muncii susțin că fenomenul nu este ilegal în sine, nici în SUA, nici în Marea Britanie. Totul depinde de clauzele contractuale, mai exact de prevederile privind exclusivitatea și loialitatea profesională.
Potrivit unui studiu realizat de Paychex în 2023, aproximativ 40% dintre angajați aveau cel puțin două surse de venit active. Generația Z este în top, cu 93% dintre tinerii sub 27 de ani implicându-se în mai multe colaborări simultan.
Motivația principală rămâne una financiară. Un utilizator Reddit a declarat recent că a atins pragul de cinci joburi în paralel, generând venituri de peste 3.000 de dolari pe zi.
Totuși, angajatorii semnalează o scădere a calității muncii, întâlniri neonorate și o lipsă generală de implicare. Mulți se simt „păcăliți” de angajații care nu își dedică întreaga atenție postului ocupat.
Avocații mai subliniază că, deși nu există o interdicție legală clară, angajații riscă să fie concediați dacă se dovedește că încalcă termenii contractuali sau provoacă conflicte de interese.
Un alt risc major este partajarea involuntară a informațiilor confidențiale sau reutilizarea neautorizată a materialelor create pentru un angajator în beneficiul altuia.
Peter Rahbar, expert în legislația muncii din SUA, recomandă ca angajatorii să introducă politici clare anti-moonlighting în contracte și să își remunereze echitabil angajații, pentru a reduce tentația muncii multiple.
Totodată, specialiștii atrag atenția asupra consecințelor pe termen lung: reputația pătată, pierderea oportunităților viitoare și riscul de a nu mai primi referințe favorabile în industrie.
Cei care lucrează în sectorul guvernamental sau în domenii sensibile, precum cel al apărării, se confruntă cu reglementări și mai stricte, iar consecințele legale pot fi grave.
Chiar dacă performanțele sunt satisfăcătoare pe termen scurt, angajatorii privesc cu suspiciune lipsa de transparență, mai ales în ceea ce privește disponibilitatea și loialitatea angajaților.
Soluția, spun experții, este comunicarea deschisă. Negocierea unor clauze contractuale flexibile sau a unui program part-time poate fi o variantă mai sigură și etică pentru cei care vor să muncească în paralel.
Cazul Parekh a scos la iveală o realitate nouă: munca hibridă și digitalizarea pieței permit astfel de derapaje, dar și companiile trebuie să se adapteze și să-și revizuiască politicile interne.
