Moldoveanca Anastasia Cruz, stabilită de mai mulți ani în Islanda și căsătorită acolo cu un soț băștinaș, împreună cu care are o fetiță, a dezvăluit pe rețelele sociale, unde este destul de populară, cum sunt getionați banii în familie. Anastasia Cruz este urmărită pe Instagram de peste 40 de mii de utilizatori și pe TikTok – cu 1.000 mai mulți. Ea își spune „prietena de la Polul Nord”.
În Islanda, egalitatea de gen este foarte importantă, iar această atitudine se reflectă și în modul în care sunt gestionate finanțele în cuplu. Majoritatea cuplurilor aleg să împartă cheltuielile în mod egal (chiria, utilitățile, alimentele etc. în mod egal), 50/50. Dacă veniturile celor doi parteneri sunt diferite, unii aleg să împartă cheltuielile în mod proporțional cu veniturile lor. De exemplu, un partener ar putea acoperi 60% din cheltuieli, în timp ce celălalt acoperă 40%, dacă și raportul veniturilor este similar.
„La noi e diferit. Avem aproape 5 ani împreună, deci am avut timp să încercăm diferite scenarii până am ajuns la acel care ni se potrivește cel mai bine. Noi numim metoda noastră: „lucru în echipă”. Avem atât conturi separate, cât și conturi comune. În ziua în care ne intră banii în conturile personale (sau în următoarea zi) achităm toate facturile – locuință, telefon, internet, asigurări de viață, mașină, abonament radio, televiziune, grădiniță etc. E o chestiune pur tehnică faptul că unele facturi îmi vin mie în aplciația bancară, altele lui. În practică, nu schimbă cam nimic. După ce am achitat toate facturile la zi, vedem ce a rămas. Zic „vedem ce a rămas”, pentru că, având program de lucru fluctuant, plus o mică afacere de familie, veniturile ambilor variază în funcție de lună”, a dezvăluit Anastasia Cruz.
Pentru mai multe, abonează-te la canalul de TELEGRAM!
Din banii rămași în cont, după achitarea tuturor facturilor, cuplul trimite:
- o sumă fixă, aceeași în fiecare lună, pe un card comun, pentru mâncare, produse de igienă, combustibil pentru luna care vine și
- o sumă fixă, aceeași în fiecare lună, într-un cont comun pentru călătorii viitoare.
„După ce am făcut asta, din ce ne-a rămas în cont, fiecare păstrăm pe cardul personal o sumă, aceeași, de exemplu 1.000 de euro el și 1.000 de euro eu. Tot ce e în plus e transferat pe un cont de economii. Tot ce e în plus, chiar dacă teoretic la un moment dat ar putea fi vorba despre 5 euro la mine și 5.000 de euro la el sau invers, se transferă într-un cont comun de economii și investiții, bani pe care nu îi atingem deloc. Ei sunt pentru achiziții mari ulterioare, ca și familie, un fel de „plata” familiei noastre din viitor. Deci, la fiecare început de lună, pe 1, fiecare dintre noi are pe cardul propriu aceeași sumă ca și celălalt. Suma asta o numim „fun money”, adică banii pe care să îi cheltuim fără nicio mustrare de conștiință pe ce consideră fiecare dintre noi necesar. Aceeași sumă de bani „de buzunar” pentru luna care vine, indiferent de cât i-a intrat fiecăruia în cont cu o zi înainte”, a mai povestit ea.
Soțul său este însoțitor de bord, iar Sofia este numele fetiței lor.
„Asta după ce am învățat că familia funcționează atât în baza muncii plătite, cât și neplătite. Dacă el în luna respectivă a avut mai multe zboruri și respectiv un salariu mai mare e pentru că eu am stat mai mult acasă în acea lună și am făcut asta să fie posibil. Dacă luna asta în contul meu au intrat mai mulți bani e pentru că am putut lucra, în timp ce Sofia era cu el. Eu de exemplu de „banii de buzunar” fac donații, îmi achit cafeaua sau prânzul, când ies în oraș cu vreo prietenă, îi iau lui vreun cadou neașteptat și Sofiei lucruri de care nu neapărat are nevoie, dar cu care îmi place mie s-o alint, cumpăr vreun curs online sau haine. El de obicei își cumpără gadgeturi, ne aduce noua cadouri sau Sofiei jucării din călătoriile de serviciu, își cumpără noi piese pentru cele câteva colecții pe care le are. Dacă e ceva ce îmi doresc sau își dorește el și asta costă mai mult, vom economisi din banii de buzunar de luna asta pentru a-i folosi luna viitoare”.
Așa cuplul evită cumpărăturile compulsive.
„Dacă vrem să cumpărăm ceva de uz comun (de exemplu, un televizor), discutăm acest lucru și dacă ambii suntem de acord, tratăm această achiziție ca o factură în plus. Îl cumpărăm în 2-3 luni sau uneori ne răzgândim”, a conchis subiectul Anastasia Cruz.
