Elisoa Cynthia vrea să obțină cetățenia moldovenească: „Eu văd viața mea aici!”

Elisoa Cynthia, cunoscută drept „moldoveanca din Madagascar” vrea să devină moldoveancă pe bune! Tânără a publicat o scrisoare deschisă în care spune că procesul de dobândire a cetățeniei i-a fost blocat după divorțul de un moldovean. În pofida căsniciei ruinate, Cynthia își vede viitorul anume aici, ea visează să-și cumpere o locuință în Moldova și de ce nu, să-și deschidă o afacere. Pentru asta însă trebuie să-și legalizeze șederea în Moldova pe bază permanentă. Ea cere ajutor în procedura de obținere a cetățeniei. 

„Moldoveanca din Madagascar” a adus numeroase exemple a faptului că influențează pozitiv țara noastră, promovează valori sănătoase și este o persoană implicată.

Iată scrisoarea deschisă publicată acum câteva ore de Cynthia.

(Scrisoare scris pe data de 18.04.25, va fi lung, sper că o să citiți cu atenție)

Salutare tuturor,

Mă numesc Refanaharivola Ep Cernenco Elisoa Cynthia. Din 2023, oamenii au început să-mi spună Moldoveanca din Madagascar.

Scriu această scrisoare deschisă la îndemnul comunității mele în creștere. Poate că își va găsi destinatarul.

Peste exact un an și câteva luni (în august 2026), permisul meu de ședere în Moldova va expira.

Ce pot să spun?

Sunt din ce în ce mai vizibilă în online, cu mândria de a spune că sunt o Moldoveancă din Madagascar.

Acest nume s-a născut pe scenă, în mod natural – nu a fost o glumă, nu a fost un joc, ci un nume care a ieșit din inimă.

La început, unii au râs de el, dar astăzi îl port cu atâta mândrie. Sunt mândră că sunt dovada că poți veni într-o altă țară, chiar dacă vii dintr-o cultură diferită, chiar dacă ai o altă culoare a pielii – și totuși să fii primit.

Să fii primit cu brațele deschise, ca parte dintr-o comunitate.

Înainte să plec din Madagascar, mulți m-au descurajat. Mi-au spus:

„Cynthia, ești neagră, nu vei fi niciodată primită.”

„Cynthia, Moldova e o țară din care peste un milion de oameni pleacă în alte țări ca să se realizeze. Nu e o țară în care să te dezvolți.”

Dar eu am știut mereu că iarba nu e mai verde în altă parte, iarba e verde acolo unde o uzi.

La noi, în Madagascar, spunem că ceea ce iubești devine frumos.

Eu iubesc Moldova, și pentru mine, Moldova este frumoasă.

Am venit cu inima plină de dragoste – pentru omul pentru care am venit, dar și pentru această țară.

Am depus toate eforturile necesare – serile mele au fost dedicate învățării limbii, am fost deschisă față de cultură, am mers în sate, am vorbit cu oamenii.

Îmi plac oamenii din Moldova.

Cred că tocmai de aceea și lor le place de mine.

Și tocmai de aceea scriu această scrisoare – pentru că mă văd trăindu-mi viața aici.

Nu o spun pentru imagine, nu o spun pentru rețelele sociale – o spun sincer, din suflet.

Chiar îmi doresc să obțin cetățenia moldovenească, pentru că vreau să fac parte din această țară.

Știu că nu am nevoie de o ștampilă pe pașaport ca să arăt implicare – dar asta mi-ar ușura viața de zi cu zi.

În Moldova, merg în centre penitenciare și fac storytelling.

Merg în centre pentru tineri, în școli, și pe rețelele sociale.

Conținutul meu este educativ și angajat.

Am o societate aici, îmi plătesc impozitele aici.

Am proiecte artistice prin care împărtășesc frumusețe și inspirație.

Fac artă pe scene internaționale, spunând că vin din Moldova.

Sunt mândră că vorbesc limba română.

Sunt mândră că scriu din ce în ce mai multe povești în limba română.

Scrisul m-a ajutat să mă conectez și mai profund cu țara care m-a primit.

Și văd viața mea aici.

A avea cetățenia m-ar ajuta să mă dezvolt mai ușor – și din punct de vedere administrativ, să am mai multă liniște.

Pentru că, sincer, e complicat pentru mine cu documentele.

Când am contactat imigrația, mi s-a spus că pot cere prelungirea permisului de ședere.

Dar, de fapt, acest lucru nu îmi rezolvă cu adevărat situația administrativă.

Chiar dacă aș obține o prelungire, tot rămâne o stare de incertitudine, un stres constant și o mulțime de obstacole.

Nu pot să merg mereu în Madagascar ca să recuperez dosare.

Nu pot, chiar dacă aș vrea, să fac anumite lucruri normale – de exemplu, să-mi cumpăr un apartament.

Ca mulți dintre noi, nu îmi permit să-l cumpăr cu bani jos, trebuie să iau un credit.

Dar pentru a fi eligibilă pentru credit, faptul că nu sunt cetățean moldovean face totul mult mai greu.

Mă văd construindu-mi viața aici.

Pentru prima dată în viață, mă simt în locul potrivit, cu oamenii potriviți.

Mă simt iubită, mă simt apreciată.

Îmi iubesc țara, Madagascarul, și nu o voi uita niciodată.

Tot ceea ce fac aici este și pentru a fi un ambasador al țării mele, pentru a arăta ce înseamnă mentalitatea malgașă.

Finanțez studiile unor copii malgași, și vreau să susțin și mai mulți.

Vreau să fiu puntea între două culturi, între două țări. Și intenția mea este sinceră.

Sunt conștientă că a obține cetățenia moldovenească înseamnă să renunț la cetățenia malgașă.

Și am luat această decizie cu multă maturitate.

Știu că locul meu este aici, chiar dacă inima mea va rămâne mereu malgașă.

Nu voi uita niciodată de unde vin.

Scriu această scrisoare ca să spun cu voce tare că îmi doresc să obțin această cetățenie.

Din păcate, divorțul mi-a blocat acest proces, pentru că am trecut deja examenele de limbă și de constituție.

Mai aveam doar de depus actele.

Nu m-am căsătorit pentru acte – m-am căsătorit din iubire.

Nu m-am gândit niciodată că viața mea va lua acest drum.

Dar trebuie să trăim în valul în care ne aflăm.

Iar eu sunt în valul în care trăiesc acum.

Sper ca această scrisoare să ajungă acolo unde trebuie.

Am un profund respect și o profundă recunoștință pentru această țară care a făcut să înflorească semințele viselor mele.

Mulțumesc.

Ah, și după ce voi obține cetățenia, aș dori să îmi recuperez numele de fată: Refanaharivola Elisoa Cynthia.

Nu mai vreau să port numele fostului meu soț, dar dacă l-aș schimba acum, ar însemna să modific toate documentele – și în Moldova, și în Madagascar – iar procesul durează mult.

Poate că cererea mea pare îndrăzneață, dar mama mea Viorica Viorica Calmis– cea care m-a adoptat cu inima – mi-a spus mereu:

„Cynthia, întrebare vina n-are.”

Așa că îndrăznesc să întreb.

Vă mulțumesc dacă ați citit până aici și sper ca această scrisoare să ajungă la destinatarul ei. Vă doresc o zi excelentă.

Cu stimă,